Rasfoind pagini – electronice – am dat, deunazi, peste un test psihologic din categoria testelor de personalitate&fun. Sau nici macar.
Scandalos si revoltator pentru unii, dar amuzant si interesant pentru altii, testul cu pricina are, inca din titlu, o rezonanta aparte: Testul Porcului (PS: pentru cei dornici si interesati de test, fie si doar din curiozitate, urmariti link-ul: Draw pig personality test).
Ei bine, din acest test nu reiese, conform expectantelor, daca suntem sau nu animalul din imagine (mentala). Se intampla lucruri mult mai serioase, anume: aflam despre noi si personalitatea noastra.
Cu alte cuvinte, proiecteaza un porc si vei afla cine/ce esti.:)
Asadar, daca ai privilegiul de a fi testat cu un test al porcului (in caz ca cineva stie ceva de posibilitatea de a face uz de acest privilegiu, va rog, nu ma privati!), vei constata, nedumerit, mirat, contrariat sau poate entuziasmat, amuzat, impresionat, cum se face o legatura intre animalul numit porc si diverse particularitati umane. Psihologice.
Dincolo de ilaritatea situatiei, ma intreb:
1. Oare ce elemente psihologice, studii riguroase, esantioane reprezentative de populatie au fost presupuse a sta la baza corelatiei dintre variabile precum:
- asezarea in pagina a porcului si firea omului (daca porcul e asezat in partea de sus rezulta ca esti optimist, vesel etc.)
- pozitia capului (porcului) si vesnica fire a omului (daca porcul se uita la stanga, dreapta, in fata, esti, dupa caz sau la alegere, conservator etc) and so on…
Observatie: daca desenezi porcul in alte pozitii (e.g., posterior etc) nu vei primi nicio indicatie.punct.
2. De ce nu se sugereaza ca reper un alt animal? Sa nu ma intelegeti gresit! Nu am nimic cu porcul, dar vaca sau calul ce are ? Au ochii mari si coada lunga.
Apropo de coada: grija mare sau risti sa fii diagnostic cu tulburari psihosexuale.
Corolar: cu cat e mai lunga (coada porcului), cu atat e mai bine. Principiul acesta se aplica si la urechi, doar ca rezultatul e altul.:D
Nu mi-am propus, in acest articol, sa fac o lista exhaustiva a testelor psihologice valide din punct de vedere stiintific sau a celor care nu se incadreaza in tiparul riguros al stiintei ( un review si detalii despre teste gasiti si aici: Mental Measurment Yearbook, the Buros Center for Testing).
Dar, fiind pusi in situatia de a fi evaluati/testati sau de a evalua/testa (noi insine/altii), intr-un context formal (mediu organizational- selectie, angajare, promovare, scolar, clinic, etc) sau informal (aprecieri vs.anumite si, in fapt, numeroase aspecte ale vietii cotidiene din cadrul grupului de prieteni, familie), in ipostaza de evaluator/examinator/observator sau viceversa, intelegem ca testul psihologic reprezinta un instrument, o metoda de masurare/evaluare a unui comportament, a unei trasaturi psihice specifice, pe baza unor proceduri standardizate de administrare, cotare si interpretare a rezultatelor.
Cu alte cuvinte, un test psihologic nu este aplicat oricand, oricui, oricum si de oricine.
Criterii precum validitatea testului (masoara ce isi propune sa masoare), fidelitatea (consistenta interna, stabilitatea in timp a rezultatelor testarii), etalonarea si adaptarea culturala, feedback-ul comunitatii stiintifice fac diferenta intre multitudinea de teste aparute pe piata.
Ca vizeaza dezvoltarea intelectuala sau aptitudinile sau satisfactia la locul de munca, stima de sine, personalitatea indvidului sau etc., testul permite obtinerea unor informatii utile in evaluarea psihologica, diagnostic, autocunoastere, selectie, repartitie de personal.
In contextul complexitatii si polivalentei conceptului de test psihologic, se ivesc, in mintea noastra, intrebari de genul:
- In ce masura rezultatele obtinute de un candidat pentru un anumit post prezic performanta acestuia pe postul respectiv?
- Sau : cat de mult ne putem baza (doar) pe testele psihologice pentru a face predictii comportamentale si a lua decizia cea mai buna in selectia de personal?
- De unde stim ca o persoana care a obtinut scoruri scazute la o testare psihosociala este/va fi exact asa cum descrie si prezice testul si nu merita a doua sansa?
- Si cum comunicam candidatilor rezultatele obtinute? Ii reducem la scorurile acumulate, le aplicam o eticheta (certaret, impulsiv, anxios etc) in a carei explicatie tautologica ne adancim singuri?
Sau contextualizam si individualizam interpretarea rezultatelor, respectand drepturile persoanei evaluate- e.g., confidentialitate, comunicarea rezultatelor, dreptul la cea mai putin stigmatizanta eticheta.
