Pentru a completa articolele, studiile, comentariile şi alte scrieri în perioada de criză şi despre criză (sic!), mă opresc asupra a doua aspecte care mie mi-au atras atenţia: reacţia oamenilor la noi oportunităţi de dezvoltare, investiţie sau o simplă cunoaştere a pieţei în care activează şi statutul/atitudinea candidaţilor pentru posturi vacante.
Să le luăm pe rând:
1. Printre responsabilităţile celor de la vânzări se află, desigur, o activitate importantă în care investesc resurse multiple (timp, bani, networking): prospectarea pieţei. Ce implică asta? Incepând de la o clasică bază de date care să cuprindă informaţii adunate din cât mai multe surse (net, cunostinţe, clienţi etc.), continuând cu telefoane, mailuri, întâlniri, discuţii şi până la finalizarea acestor proiecte (contractare) şi încasarea banilor (şi asta poate fi o provocare, mai ales în situaţia actuală, când termenul de plată reprezintă un prim factor de negociere între cele două parţi la încheierea unui contract).
A obţine o întâlnire, în zilele noastre, poate fi o adevărată experienţă din care extrage fiecare ceea ce doreşte. Eu mi-am întărit ideea deschiderii scăzute a reprezentanţilor companiilor din diverse domenii de activitate faţă de evoluţia pieţei, de ce se mai întâmplă în ţara/oraşul lor, fie că este vorba de o dezvoltare în domeniul lor de activitate sau în alt domeniu, cu care poate nu au legatură.
Eu am vândut, timp de 6 luni, servicii de HR într-un oras “de provincie” şi n-am întâlnit dintre cele mai diverse reacţii la acest tip de servicii; în principal, “forţa de muncă” de la “departamentul personal” gestionează partea adimistrativă a resurselor umane şi menţine relaţia cu itm-ul. Recrutare din surse cât mai multe şi mai eficiente? Selecţie? Cum, când, unde, cu cine? Evaluare de personal? Sistem de rewards & recognition? Hmm, dar ce, nu ajunge că îl angajăm şi că are de lucru ceva, acolo? Fişe de post? – Mda, parcă merg, dar le cumpărăm de undeva şi se potrivesc şi la noi…că doar sunt standard.
Unii nu inteleg deloc ce înseamnă o companie de consultanţa în RU, chiar dacă explici îndelung, dar nici nu vor să afle mai mult. Intâlnirile pe care le-am obţinut s-au desfăşurat cu câteva categorii de oameni: unii care auziseră ei ceva de asta şi erau curioşi “cu cât vindem” un electrician sau un inginer; alţii nu ştiau ce înseamnă, nu vroiau să afle, dar nu refuzau întâlnirea pentru că li se părea că sunt nepoliticoşi dacă spun “nu, mulţumesc”; altă categorie care avea informaţii şi vroia să îşi completeze baza de date cu astfel de firme pentru a cere cât mai multe oferte la nevoie (smart).
Acum nu mai lucrez în vânzări. Sau nu direct. Ci prin colegii mei, cu care mai schimb idei, din când în când. Şi îmi povesteau, zilele trecute, ce mai de reacţii au oamenii :), crizaţi de criză: “ pai de ce aţi venit la mine, nu aveţi de lucru? Nici eu nu am, dar nu mă duc să bat la uşa nimănui…”mai în glumă, mai în serios, domnul chiar credea în ce spune. Şi iată cum se perpetuează o serie de prejudecăţi şi convingeri limitatoare!
Eu cred că tocmai în această perioadă mai puţin bună ar trebui să fim mai deschişi la cât mai multe oportunităţi. Poate nu de investiţie, dar măcar să aflăm ce se mai întâmplă, ce mai e nou, cum stau lucrurile şi la alţii, nu numai la noi. Dacă nici atunci când omul din piaţa de vânzări vine la uşă, dornic de cunoaştere, nu esti deschis la comunicare, în cele din urmă, atunci când? De ce să nu profităm de toate informaţiile pe care le putem obţine, de la diferite surse şi prin diverse canale?
Informaţiile rămân un mijloc bun şi util de manipulare (in a good way) şi nu e deloc uşor să le obţii şi să îţi creezi canale prin care să ajungi la aceste informaţii. Aceşti oameni, obişnuiţi să refuze, mai mult sau mai puţin politicos, nu au nici măcar scuza că suntem în criză şi se focalizează strict pe problemele pe care le au (plăţi, scăderea vânzărilor etc.). Sunt sigură că se înregistrează o scădere a profitabilităţii, în multe domenii, dar soluţia nu este aceea de a te închide în cutie, aşteptând să treacă, ci tocmai de a gândi “out of the box” şi a rămâne deschis la… comunicare.
Partea 2 (candidaţi & posturi vacante) – în articolul viitor! 🙂
Lasă un comentariu