Ce inseamna ”zona de confort”? E simplu: e ceea ce putem controla, e ceea ce e previzibil, familiar, e ”locul” in care ne simtim in siguranta sau, cu alte cuvinte, ”confortabil”.
Traian, cafegiul nostru care se afla acum in Olanda – Tilburg, la un master de psihologie organizationala, avea o mare problema cu zona asta de confort: cauta permanent experiente de natura sa ii provoace granitele si ii indemna si pe cei din jur sa faca la fel. Asa ca mi s-a parut firesc sa ii cer lui o definitie, sa il intreb ce inseamna pentru el ”comfort zone”.
Iata ce mi-a raspuns:”este un spatiu real sau imaginat, creat de fiecare dintre noi, prin care ne mentinem dorintele, sperantele si anxietatile la un nivel pe care il putem controla si care corespunde senzatiei de echilibru catre care tindem constant; in final nu este decat un mecanism puternic defensiv bazat pe frica de schimbare”.
Am intalnit multi oameni care se straduiau sa ramana in zona de confort. La traininguri, am cunoscut participanti care nu cautau neaparat sa inteleaga, sa invete sau sa dobandeasca un instrument in plus de actiune (si pe care ulterior sa il customizeze/ individualizeze), ci mai degraba o reteta general aplicabila, un model gata validat, care ar fi garantat succesul.
Am intalnit oameni nemultumiti de joburile actuale, care se plangeau cat era ziua de lunga de nenorocul lor de a fi nimerit in asa o organizatie, cu un asa sef, cu o asa fisa de post… dar care nu faceau nici macar un pas ca sa schimbe asta.
Am intalnit oameni care se complaceau in afirmatii de genul: ”nu pot face asta” (nu ca ar fi incercat!); sau: ”poate ca as putea face asta, dar nu in mediul asta”; sau: ”de ce as face-o? nu merita, la ce bun?” (Multumesc, Eduard, ca mi-ai reamintit ca toate astea poarta un nume: convingeri limitative).
Am fost eu insami victima comfort-zone-ului: acum o saptamana, m-am dus la un eveniment de networking, unde as fi putut cunoaste oameni noi… si unde ce credeti ca am facut? Am stat in banca mea, cu prietenii mei. Ne-am simtit bine, am ras, ne-am fost suficienti unii altora si, pe scurt, am esuat in a ii cunoaste pe ceilalti, aflati doar la un pas si un ”salut!” distanta.
In seara asta, insa, am fost la un workshop de ”Business Networking”, unde Filipe Carrera m-a convins ca e ok sa imi depasesc zona de confort, sa ma prezint ”curajos” celor din jur si sa vad ce au si ei sa imi spuna. Si unii dintre ei mi-au spus ca vor sa colaboram. 🙂 Asadar… ce parere aveti? Merita sa iesim din ”comfort zone”? 🙂
HRCoffee 