Autor: HRCOffee Friend – Andreea NECUŢĂ
Tot timpul am fost de părere că este important să investim în oameni, în dezvoltarea lor, mai ales într-o companie mare care dispune de toate mijloacele pentru a face asta. Dar, ce se întâmplă atunci când oamenii nu ştiu să aprecieze aceste oportunităţi, nu sunt interesaţi să se dezvolte sau pur şi simplu ignoră aceste şanse?
Sunt din ce în ce mai surprinsă când văd că unii angajaţi sunt total indiferenţi la oportunităţile de dezvoltare oferite de companie.
Să luăm un exemplu banal: lecţii de limbi străine oferite gratuit de către companie pentru pregătirea angajaţilor. Foarte puţini se prezintă săptămânal la aceste lecţii. Este foarte important să le reaminteşti pentru a nu uita să se prezinte, să-i rogi să vină sau în final să le dai şi ciocolată, poate poate vor să participe la aceste cursuri. În opinia mea, este în primul rând interesul lor să se dezvolte, să înveţe mai mult zi de zi, dar va fi imposibil să facă asta dacă sunt atât de dezinteresaţi.
Exemplele sunt multiple şi lista poate continua. Singurele întrebări la care unii angajaţi se gândesc sunt: de ce să mă chinui să învăţ pentru aceste cursuri, când pot să nu mă duc? De ce să mă intereseze câţi bani a cheltuit firma pentru ca eu să particip la aceste pregătiri? Mai bine aleg să nu îmi pese şi poate mi se va acorda şi a doua şansă.
Mulţi au impresia că este de datoria firmei să investească în ei pentru că tot firma va beneficia de pe urma acestor pregătiri. Dar, astăzi sunt angajaţi ai acestei companii, mâine nu se ştie, iar bagajul de cunoştinţe acumulat le va fi de ajutor oriunde vor merge.
Poate un răspuns bun la întrebarea de ce nu sunt oamenii interesaţi este că nu sunt conştienţi de sumele care sunt investite în ei, sau mai mult nu cunosc cât ar trebui să scoată din buzunarul propriu pentru astfel de pregătiri, dacă le-ar face singuri.
În acelaşi timp sunt oameni în companie care şi-ar dori să participe la aceste cursuri, s-ar implica mult mai mult, dar nu au parte de aceleaşi oportunităţi.
În aceste condiţii stau şi mă gândesc cine greşeşte şi ce ar trebui îndreptat. Revenind la întrebarea cu care am început: ar trebui sau nu să investim în oamenii pe care îi avem, ar trebui să ne preocupăm să creăm aceste oportunităţi pentru ei, răspunsul ideal cred că ar fi da, însă selectând cu o mai mare atenţie oamenii care să profite de ele. Să fie oameni care merită, si mai ales oamenii care vor lua în serios aceste şanse şi le vor transforma în beneficii atât pentru ei, cât şi pentru companie.
Andreea, ai punctat foarte bine aceasta problema! Din pacare eu cred ca la noi nu exista cultura dezvoltarii continue. Putini sunt cei care, dupa finalizarea anilor de scoala si facultate, constientizeaza ca mai e loc de dezvoltare si ca asta le face bine in special lor ca oameni, nu neaparat companiei.
E trist! Din pacate sunt foarte multi aceia care cred ca stiu totul si ca nu mai e nevoie sa invete mai mult sau altceva.
Mai trist este ca, daca se afla intr-o companie care nu are posibilitatea de a le oferi oportunitati de instruire blameaza managementul; in schimb daca se muta intr-o companie care ofera astfel de facilitati nu le baga in seama sinu se implica pentru ca vor un salariu mai mare.
Da, probabil acum, cu recesiunea asta, „training needs analysis” va trebui sa fie din ce in ce mai constiincios facut.Totusi, tocmai traingurile ajuta la schimbarea atitudinii (Knowledge, Skills, Attitude, KSA) , deci oamenii trebuie sa vina la training ca sa invete ca trebuie sa vina la training si sa beneficieze la maxim de banii investiti de firma. Catch 22 🙂
Cu privire la exemplul cu cursurile de limbi straine platite de companii- aici suntem experti (in 4 ani peste 25 000 de ore predate companiilor)- pot spune doar ca training si HR managerii trebuie sa inteleaga ca, ca sa inveti o limba, trebuie sa ai: 1. motivatie, 2. oportunitati cat mai multe sa folosesti limba respectiva si 3. sa fi „expus”cat mai mult la limba respectiva . Daca inteleg acest lucru pot alege cursantii si furnizorul (profesorul) corespunzator (profesionsti care inteleg necesitatea acestor trei onditii). Si conditiile de invatare trebuie sa fie perfecte, in grupe de max.5-6 persoane. Altfel…