Nu va mai uitati in curtea vecinului!

Exista un obicei pe care l-am observat cu mai multa atentie in ultima perioada…tendinta de a te uita mereu la ce face “vecinul” si a te lamenta ca el face mai bine ca tine.

Ca este un obicei romanesc sau o trasatura umana nu vreau sa ma pronunt. Insa in organizatii, din punct de vedere al resurselor umane si al gradului lor de implicare si (auto)motivare  mi se pare un obicei extrem de nociv pentru sanatatea interna a companiei. Din pacate nu vad cum asa ceva poate fi combatut prin mijloace interne – cred ca tine de felul de a fi si de a gandi al fiecarui om.

Ok…e bine (si chiar indicat) sa stii ce face si cine e concurenta, dar este la fel de indicat sa folosesti informatiile  in scop constructiv spre a te dezvolta.  Daca tot te uiti peste gard si vezi ca vecinul are gazonul mai verde si floicelele mai colorate…de ce in loc sa te lamentezi ca la tine e plin de buruieni nu te apuci sa faci curat si sa plantezi? Nici sa sari gardul si sa smulgi florile nu ajuta…

Daca in loc sa te uiti cu jind la ce buni sunt oamenii de la concurenta si la cum iti sufla ei de sub nas toate contractele si la cum vin ei cu solutii mai bune pentru client, ai pune mana si ai citi, te-ai interesa, ai invata, te-ai agita un pic in scop de dezvoltare personala castigul ar fi mult mai mare. Si la nivel personal si la nivel de companie. Nici ei nu s-au nascut invatati!

Nici denigrarea lor nu este folositoare! Mai mult ajuta ambitionarea si dezvoltarea. Ai vazut la ei ceva ce iti place: in abordare, in caracter? Analizeaza-te si vezi ce iti trebuie sa ajungi acolo si sa-i depasesti! Omul cat traieste invata iar concurenta trebuie privita prin prisma efectului benefic pe care il are la nivelul dezvoltarii oamenilor, activitatii, produselor si serviciilor.

Interesant de urmarit este cum s-ar putea intoarce astfel de obiceiuri in folosul angajatilor prin tehnici si instrumente utilizate de cei de la Resurse Umane sau de Team Leaderi sau chiar Manageri? Poate cineva sa vina cu o idee? O propunere? Ceva ce a mers? Cum ii faci pe oameni ca constientizeze ca ceea ce ce citesc in ziare, pe Internet sau in alte mijloace media despre concurenta la nivel de personal poate fi folosit in scop de dezvoltare si motivare si nu in scop total opus: demotivare si lipsa de incredere in companie si in ei insisi!

Astept propuneri!

Tinerii juristi ELSA

Trebuie sa recunosc ca nu am avut prea mult de impartit cu sistemul juridic din Romania, nu am cunoscut judecatori si nu am petrecut, din fericire, timp in salile de judecata. Cu toate ca nu cunosc acest mediu, imprumut facil opiniile analistilor de la televizor, ma incadrez in nonsalanta in tendinta de a critica tot ce inseamna justitie si pornesc, in marea majoritate a cazurilor, de la prezumtia de vinovatie a sistemului, de coruptie si influenta politica. Exista totusi sansele unei schimbari si persoanele care sa o faca.

Mi-au dovedit acest lucru studentii din organizatia ELSA Bucuresti (European Law Students’ Association). Sambata trecuta am avut ocazia sa sustin in fata lor un training de “orientare in cariera” la Bran. Cu cateva zile inainte de training ma gandeam ce pot sa le vorbesc unor studenti care, in marea lor majoritate, stiu pasii si etapele pe care le vor urma in viitor. Asa ca, mi-am schimbat putin perspectiva si am incercat sa pun accent pe doua lucruri: autocunoasterea si importanta ei in viata profesionala pe de o parte si pe de alta parte rolul eticii in cariera unui jurist. Recunosc ca am fost impresionat de maturitatea celor care au participat la training si de modul obiectiv in care privesc lumea din jurul lor. Pe langa curiozitatea tipica studentilor ei au aratat in plus capacitatea de a-si pune probleme, de a trece prin filtrul propriu de valori orice informatie pe care le-o transmiteam. Probabil au inteles deja ca cea mai buna cale de a influenta un sistem blocat, inert in care isi propun sa profeseze este sa inceapa intodeauna de la intrebarea “de ce”, sa incerce sa gaseasca motivatia, inaintea oricarei actiuni. Cel putin aceasta este impresia pe care mi-au lasat-o dupa 8 ore petrecute impreuna.

Asa ca, daca voi ajunge vreodata sa interactionez cu justitia, sper sa o fac in momentul in care cei pe care i-am cunoscut sambata vor fi judecatori, procurori, avocati, notari samd. Voi putea porni in acel moment de la prezumtia de obiectivitate si de profesionalism a sistemului.

From H to R la Sub_Carturesti

Cu doua zile in urma, pe 6 aprilie, am raspuns invitatiei celor de la DaAfaceri, de a participa la cea de-a 6-a editie ResUmE, in cadrul unui proiect dedicat (desigur :)) resurselor umane. Evenimentul a fost unul interesant: a debutat cu o conferinta, in cadrul careia profesionisti din organizatii ca Procter&Gamble sau PriceWaterhouseCoopers le-au impartasit studentilor secrete ”Din culisele HR”, i-au invatat care sunt ”Pasii spre HR” si a continuat cu o serie de seminarii sustinute de consultanti HR din firme specializate: Contrast HR, Catalyst, Compass Training.

Echipa noastra (Contrast HR) a livrat sesiunea numita ”From H to R”. Iata cum au decurs lucrurile: Ame (Amedeea Iosif, Contrast friend si alumnus DaAfaceri) le-a vorbit studentilor despre CV-ing si le-a oferit ponturi despre cum isi pot organiza aplicatiile in momentul in care acceseaza o oportunitate de cariera din piata; Traian a provocat participantii cu o simulare de interviu, urmata de o discutie despre competente, tipuri de interviuri, modalitati de evaluare, contract psihologic, plus un bonus de tips & tricks de folosit inainte de interviu, in timpul acestuia si dupa; eu m-am oprit asupra unei teme care ma preocupa in ultimul timp – Personal Branding – si le-am propus participantilor un exercitiu de autocunoastere, in cadrul caruia sa isi raspunda unor intrebari destul de personale, de tipul: cine sunt eu (cel autentic, real), ce fac eu cel mai bine, din pasiune, talent sau dorinta de a contribui, cum ma pozitionez, care sunt calitatile care ma diferentiaza, cui si cum transmit mesajul meu.

Sesiunea a fost una interactiva: am intalnit 25 de participanti (atent selectati din peste 100 de aplicanti) implicati, activi, cooperanti si constructivi pe toata durata intalnirii noastre.

Hmm… cat despre locatie, aceasta a fost una frumoasa si generoasa: ne-am adunat la o ceasca de ceai la Sub_Carturesti, ”galerie si loc pentru intalniri creative, lansari, targuri de carte si cadouri destepte”. 🙂

Numarul 1 a inceput cu stangul!

Careerbuilder.ro a intrat in Romania…pe usa din dos! Adica prin mijloace mai putin ortodoxe. Daca a vrut sa capete notorietate si sa se vorbeasca despre ei..se pare ca au reusit! Tonul nu este insa pozitiv! Si ma surprinde ca o platforma care se  intituleaza „numarul 1 mondial in recrutarea online” isi face intrarea astfel.

M-am uitat pe site…din punctul meu de vedere, fara pretentii de critic estetic, pare ok. Nu am accesat functiile – nu mi-am inscris nici CV-ul, nici nu am postat job (nu mai sunt la curent cu preturile recrutarii online dar mi se pare destul de mult…ma refer la un singur anunt o luna 100 de euro…), nici nu mi-am facut cont sau abonament la alerte sau alte prostii…ca si asa m-au secat cu spamul! Deci au pierdut un utilizator…de valoare chiar 🙂

Pentru un site de talia lor, cand intri pe o piata dominata de 2, 3 site-uri mari (dar cu un nivel relativ mediu al profesionalismului in comunicare cel putin pentru 2 din ele)  – poti face o impresie mult mai buna prin niste tehnici profesionale care sa impresioneze in mod placut! Si sa construiasca intr-adevar o imagine de No 1 Mondial! Acum ce sa zic….poate ca daca era ceva mai elevat nu „se mula” pe nivelul pietei de recrutare online!

Si incheie ei ” Cautarea unui loc de munca nu a fost niciodata atat de usoara!” – newsflash guys: Cautarea e usoara….gasirea pune probleme!  Ca sa nu mai vorbim de pastrare…

In rest….mult succes si numai bine! Daca ma hotarasc sa experimentez mai mult din serviciile lor va tin la curent!

”Delfini si nu rechini!”

Si cum credeti ca arata dimineata de sambata a unor proaspeti studenti, care tocmai au petrecut pe cinste vineri seara – spre vineri noaptea – mai precis cam pana pe la ora 3? Somn profund? Leneveala? Cafele lungi si multe cu prietenii? Nu tocmai… ei au ales sa vina la o discutie despre ”Personal Branding”, cu Ame (noua noastra prietena Contrast) si cu mine.

A fost o sambata frumoasa petrecuta impreuna: am povestit despre ce inseamna brand personal, am gasit impreuna motive pentru care merita sa ne ingrijim de felul in care suntem perceputi, ne-am lamurit ca, ne convine sau nu, constientizam sau nu, AVEM un brand personal si am identificat, in cele din urma, strategiile prin care ne construim si gestionam brandul.

Cei de la ELSA sunt studenti la Drept (de fapt asta inseamna ELSA: European Law Students’ Association), asa ca i-am provocat cu o intrebare, care suna cam asa: ”Cum credeti ca sunt perceputi ASTAZI avocatii/ judecatorii/ notarii/ procurorii in Romania?” si continua in felul urmator ”Cum doriti VOI sa fiti perceputi, din momentul in care veti practica meseria pe care v-ati ales-o?”. Ne-au raspuns la prima parte a intrebarii printr-o gluma: ”De ce nu ataca un rechin un avocat? Din curtoazie profesionala”; iar pentru completarea raspunsului, ne-au impartasit sloganul lor: ”Delfini si nu rechini!”

Hmm… ce spuneti de asta? Eu as zice ca putem privim cu incredere catre generatia lor, am convingerea ca ne rezerva surprize placute! Si pentru ca eu cred ca merita sa ii cunoasteti pe cei de la ELSA, am impartasit cu voi o parte din galeria foto a zilei noastre de sambata.

Instrumente noi online de recrutare!

O noua aplicatie de recrutare online a fost lansata…Dar nu orice fel de aplicatie, ci una pe Twitter!

www.microjobs.ro – si nu sunt joburi mici!

Nu uitati sa va serviti si din Cafeaua Instant! Avem „arome” noi pe care va invitam sa le dezbatem!

Networkingul – resursa moderna de afaceri

Ce mi-a placut in momentul cand am inceput sa lucrez in resurse umane a fost ca am inceput sa cunosc diversi oameni si sa imi fac diverse contacte. Imi place aceasta activitate de “socializare” pentru ca am ocazia sa cunosc oameni si sa am discutii interesante.

Ne sta in fire sa socializam! Privind astfel problema, termenul de networking nu pare a fi inventat de doar cativa ani…doar mereu am avut oameni in jurul nostru, fie prieteni, fie familie si cunoscuti! Insa cu siguranta este un termen din ce in ce mai folosit in sferele de business. Sustinut si de penetrarea Internetului care favorizeaza pastrarea unei legaturi semi-formale mult mai usor decat se putea face acum cativa ani.

Desi poate parea o activitate de relaxare, eu sunt de parere ca networkingul este o resursa de care poate si este necesar sa beneficieze fiecare dintre noi. I-as spune o activitate indreptata catre alcatuirea unei retele de contacte in scop de business. Networkingul este mai mult decat “a avea niste prieteni”. Sunt contacte interpersonale ce, o data initiate, trebuie intretinute, dezvoltate si  mentinute. Networkingul inseamna explorarea de oportunitati de afaceri. Mentinerea a cat mai multe contacte active reprezinta deschiderea catre mai multe oportunitati de afaceri, mai devreme sau mai tarziu.

Aici sta diferenta dintre socializare si networking: in finalitatea urmarita. Nu inseamna neaparat ca finalitatea networkingului trebuie sa fie in exclusivitate materiala. Aflarea de noi informatii sau recomandarea unor resurse care pot contribui la dezvoltarea afacerii sau a propriei persoane din punct de vedere profesional, pot constitui recompense si finalitati satisfacatoare ale networkingului.

Desi este usor de considerat astfel, networkingul nu este o datorie doar a oamenilor de comunicare! In head-hunting, de exemplu, este principala resursa pe care se bazeaza specialistii in domeniu! Cu cat cunosc mai multa lume, cu cat reteaua lor de cunostinte este mai vasta cu atat mai bine! In executive search si recrutare, in general, e bine sa stii cat mai multi oameni din domenii variate si cu nivele de experienta variate. Mi s-a intamplat destul de frecvent in ultima perioada sa mi se trimita CV-uri pentru a le recomanda mai departe. E mai simplu sa incepi a-ti cauta un nou loc de munca prin intermediul retelei de contacte – deja te stiu (cat de cat), stiu cum gandesti si ce faci. Pe acelasi principiu pe care functioneaza “word of mouth” marketing. In aceeasi idee e mai usor cateodata sa gasesti candidati din recomandari. Si cateodata (dar doar cateodata!) si mai sigur. Cand lucram in recrutare si aveam un nou post de recrutat, intai cautam in reteaua de contacte… Si imi facea placere sa stiu ca sunt oameni valorosi pe care ii pot ajuta!

Cat din networking este placere si cat este necesitate sau afacere?

Placerea cred ca tine de felul fiecaruia de a fi. Sunt persoane care au o retea de cunostinte foarte vasta si au networkingul in sange. In plus, iti trebuie ceva talent pentru a putea intretine o retea de contacte suficient de mare si de relevanta pentru a putea fi considerate networking.

Sunt altii pentru care networkingul este necesar si isi dovedeste utilitatea in faptul ca poate fi considerat o “piata test” si o metoda de informare. Asta ca sa nu ma amintim de potentialul de a incheia parteneriate si de a dezvolta afaceri si proiecte profitabile!

Utilitatea si eficienta networkingului se vede in timp. Prin ceea ce reusesti sa obtii in urma relatiilor de networking. Ideea de baza este castigarea increderii. In momentul cand lumea va castiga incredere in tine si te va recunoaste pentru un anumit lucru, te va recomanda mai departe. In relatiile interumane conteaza foarte mult omul: daca face impresie buna exista o mare sansa ca si serviciile sa fie recomandate. O sansa mai mare decat in situatia inversa.

Atentie insa! O multime de carti de vizita nu inseamna networking. Este ca si cum ai avea un pumn de seminte fara a avea si pamantul in care sa le sadesti! Iti trebuie timp, rabdare si implicare. In plus e nevoie de ceva autenticitate si ceva interesant care sa ii faca pe oameni sa tina legatura cu tine, sa ai ceva interesant de spus! La fel de important este si modul cum cresti aceste relatii pentru ca ele sa ajunga sa devina fructuoase.

In primul rand pentru a face networking tebuie sa fii activ. Prezenta in comunitati de afaceri, proiecte de voluntariat, evenimente si intalniri este esentiala pentru activitatea de networking. Apoi usor, usor lumea va incepe sa te prezinte catre alte contacte si persoane importante sau intresante pentru tine si domeniul de activitate.

Cum viata noastra se desfasoara acum mai mult pe Internet, networkingul a prins si datorita mediului online si dezvoltarii platformelor de socializare in scop de business gen Linked In, dar nu numai.

Cu toate astea nu faceti din networking un scop unic in viata profesionala (ar trebui sa fie o resursa adiacenta); dar fiti mereu concentrati pe scopul pentru care intreprindeti aceasta activitate.

Despre noroc

Managerul de resurse umane are in fata un teanc de CV-uri. Ia jumatate si le arunca la cos, spunand:

– Nu vreau oameni fara noroc in firma!

 

In căutarea adevărului pierdut

Intr-o lume a presupunerilor, bănuielilor, credinţelor, targetelor şi aşteptărilor nerealiste, într-o lume a frustrărilor, a pesimismului şi proastei-dispoziţii, a dezamăgirilor, autoamăgirilor, a flatării şi autoflatării, demonstrarea şi argumentarea, până la epuizare, a adevărului şi-a câstigat întâietatea.

 

Pentru că orice informaţie din jur este percepută, filtrată şi procesată prin prisma unor elemente care ţin de propria persoană (valori, credinţe, experienţă, cunoştinţe, percepţii), adevarul este, din această perspectivă, unul relativ.

 

S-a discutat, se discută şi se va discuta despre concepte precum adevăr, minciună, dreptate, bunătate, dragoste, viaţă, fericire. Ce minunat ar fi să existe reguli şi reţete, prin care noi, oamenii, să ajungem pe culmile fericirii sau cele ale altruismului sau ale oricărei alte stări de bine, urmând întocmai aceste reguli. Pe cât de minunat, pe atât de ridicol.

 

Mie îmi plac regulile şi procedurile, în anumite situaţii. Cu toţii simţim, la un moment dat, nevoia de claritate, de certitudine care să ne dea sentimentul de control asupra noastră şi a lumii din jur. Pe de altă parte, ambiguitatea şi incertitudinea pot fi utile pentru că îţi permit să fii creativ, îţi cresc toleranta la frustrare, îţi întăresc dorinţa de a iniţia şi de a experimenta diverse lucruri, îţi permit să ieşi din zona de confort (fizic, psihic) şi să încerci lucruri noi, experienţe variate din care ai de învăţat.

 

In fiecare zi din viaţa mea asist, volens-nolens, la îndelungate, detaliate, pătimaşe şi pline de frustrări argumentaţii pro şi contra unor idei, convingeri, valori. Fiecare îşi susţine propriile principii cu atâta îndârjire încât îl crezi pe cuvânt când îţi spune ceva. Fiecare se simte frustrat, lezat, se miră cum celălalt nu întelege principiile şi valorile lui şi că o ţine una şi bună cu ce crede el, personal. “Da, tu ai dreptate în felul tău, dar…” şi apărarea propriului punct de vedere continuă până la epuizare. Dacă unul dintre cei doi nu s-ar opri, duelul pro-contra ar putea continua la nesfârşit. Aţi încercat? Nu cred că e nevoie să vă garantez. Lucrurile stau întocmai.

 

Şi ce e de facut? Mai ales când şedintele (conspirative – sic!) se transformă în lungi demonstraţii ale adevărului suprem, pe care fiecare crede ca îl deţine, îndelungate şi asidue lupte de orgolii, în care fiecare crede că are dreptate. Desigur: fiecare are dreptate. De ce nu?

 

Şi cum adevărul ăsta e atât de relativ şi subiectiv (o recunoaştem cu toţii!), atunci la ce bun să ne agăţam tocmai sau/şi numai de el? Cu ce ne ajută să gasim alte şi zeci şi sute de argumente în favoarea unor valori, dacă tot ştim că ele sunt atât de personale? Cu ce ne ajută să facem asta, aşa, la nesfârşit, când ştim că ceilalţi vor face şi ei acelaşi lucru, să îşi demostreze poziţia de învingător în lupta cu/despre/pentru adevăr?

 

O luptă în care nimeni nu are nimic de câstigat, pentru că disputa nu este una constructiva şi provoacă frustrări (celălalt nu te întelege, nu are încredere în tine şi în ceea ce spui, nu ai libertate de acţiune, imaginea pe care o ai despre tine nu corespunde cu imaginea celorlalţi despre tine etc.), scade entuziasmul şi buna dispozitie în mediul de lucru, îţi consumi energia cu lucruri care nu îţi aduc niciun beneficiu real şi nu mai ai resurse să te ocupi de lucruri mai importante sau orice altceva care te face să te simţi bine, să te simţi bun şi valoros şi capabil. Şi util, ţie şi celor din jur.

 

Nu este necesar ca toţi oamenii dintr-o organizaţie, oricît ar fi de mică, să împărtăşească aceleaşi valori, idealuri, idei. Diversitatea, gestionată eficient, duce la progres şi evoluţie. Ce este important? Să simţim apartenenţă la cultura organizaţiei din care facem parte, să fim deschişi, flexibili şi toleranţi. In afară de asta, poate este ceva şi mai important:

 

Să fim fericiţi. Oricum, oricând, SĂ FIM FERICIŢI!

Cand intelegem ca ceea ce facem nu ne afecteaza doar pe noi…

…incepem sa ne implicam in actiuni de dezvoltare a mediului in care traim si a societatii pe care o lasam mai departe!

Este un titlu cam lung, stiu! Dar am incercat sa il fac suficient de sugestiv! Va fi un post despre responsabilizare! Despre intelegerea rolului fiecaruia in prezentul pe care il traieste si in formarea viitorului pe care il va lasa copiilor!

Nu stiu daca ati observat sau sunteti de aceeasi parere, dar cred ca suntem destul de iresponsabili! Aruncam un chistoc de tigara pe geamul masinii in ideea „las ca nu asta al meu o sa strice lumea…sunt atatia altii care arunca”. Lasam apa sa curga fara sa ne gandim ca este totusi o resursa epuizabila… si ca, la un moment dat, copiii nostri sau nepotii vor fi nevoiti sa se confrunte cu lipsa acestei resurse vitale.

Este un lucru mare sa intelegi ca ceea ce ti se intampla acum nu este numai din cauza sefului, a colegilor sau a partenerului de viata! Hai sa luam in calcul mult dezbatuta criza care a afectat mai intai SUA… iata ce repede au ajuns efectele si la noi! Si cat va mai dura! Este ca un sir de piese de domino… miscarea uneia va genera miscarea tuturor. Si, cateodata, e suficienta o pala de vant venita de la faptul ca s-a facut curent pentru ca cineva, undeva, a lasat o usa deschisa pentru ca aplecat in graba sa ajunga la un prieten care a avut un accident de motocicleta pentru ca cineva in trafic nu a fost atent si nu a cedat trecerea pentru ca tocmai primise un mesaj prin care era anuntat ca era unchi/matusa…..etc! See the big picture!!!

Nici nu stiti ce implicatii pot avea faptele voastre la un moment dat! Tot ceea ce facem are consecinte in viitorul mai mult sau mai putin apropiat! De aceea va provocam sa va ganditi la cum puteti construi un viitor mai bun – stiu ca suna cliseistic dar e foarte real!

Si, pentru ca in general e usor sa dai din gura, venim si cu dovada practica! Implicarea Contrast HR in activitati adresate si derulate de catre studenti! Sistemul de invatamant are niste lacune grave – dar nu ele sunt subiectul postului de azi! Generatiile care vin au cu totul alta mentalitate. Mentalitatea care ar putea aduce schimbari importante si pozitive in Romania. De aceea, echipa Contrast admira si sprijina initiativele studentilor. Si mai mult decat atat, se implica in aceste activitati cu scop de educare si formare a viitorilor oameni de afaceri din Romania. Asa cum spunea Anca: ” generatia asta face o super impresie”.

Proiectele derulate de Contrast sunt pe cat de interesante pe atata de utile. Si Anca ne asigura ca sunt doar inceputul: Sambata, 21 martie, cu studentii de la ELSA (Asociatia Studentilor la Drept – European Law Students Association, mai exact) are loc un seminar cu tema Personal Branding; pe 6 aprilie, studentii Da’Afaceristi afla despre Interviul de angajare  – Asa da, asa nu! iar pe 8 aprilie este randul celor de la AIESEC Pitesti sa afle cum sa se „Orienteze in Cariera”.

Astept si un feed-back despre aceste proiecte atat din partea echipei Contrast cat si din partea beneficiarilor. Sper ca utilitatea seminariilor sa se vada cat mai rapid si sa genereze raspunsuri si implicari de la cat mai multa lume!

Va invit sa cititi si articolul de pe empower.ro pe aceesi tema!